Produsele din cauciuc fac parte din aproape toate aspectele vieții noastre; acestea pot fi regăsite pretutindeni începând de la cauciucuri și componente auto la furtunuri industriale, pardoseli, adezivi pe bază de cauciuc, aplicații pentru industria alimentară și medicală.
La nivel mondial sunt produse, tranzacționate și consumate anual 25 milioane de tone de cauciuc natural și sintetic. Cererea pentru cauciuc si produse din cauciuc este în continuă creștere datorită dezvoltării economiei mondiale și a industrializării economiilor emergente.
Cauciucul natural este cel mai vechi tip de cauciuc, dar încă reprezintă peste 40% din volumul total de cauciuc. În prezent consumul anual este de aproximativ 10 milioane de tone, iar acesta continuă să crească. Cauciucul natural se obține în urma cultivării arborelui Hevea Brasiliensis, provenind din America de Sud după cum sugerează și denumirea sa.
Cauciucul natural este un cauciuc poliizoprenic cu un conținut mare de unități cis de origine naturală. Un eșantion de cauciuc natural conține aproximativ 94% de cauciuc poliizoprenic, restul fiind rășini și proteine de origine naturală împreună cu mici cantități de cenușă, murdărie și apă. Rășinile, proteinele și cauciucul poliizoprenic cu un conținut mare de unități cis conferă cauciucului natural proprietăți unice.
În prezent principalele țări producătoare de cauciuc natural sunt Tailanda, Indonezia, Malaezia, India, Vietnam și China. De asemenea, Africa de Vest începe să joace un rol important pe piața cauciucului natural. Încă de la început, cauciucul natural a fost clasificat vizual în tipuri precum: foi striate afumate (RSS) numerotate de la 1 la 5, crep pal și brun. Cauciucul specificat tehnic (TSR) a fost introdus în Malaezia aproximativ 50 de ani în urmă pentru a oferi clienților date măsurabile ale proprietăților cauciucului. În prezent, aproximativ 80% din producția și consumul la nivel mondial de cauciuc natural este reprezentat de tipurile TSR, precum SMR-10, SIR-20 și SVR-CV60.
Cauciucul sintetic a fost produs pentru prima dată în Germania la mijlocul secolului 20, iar în prezent acesta acoperă majoritatea din necesarul de cauciuc. Cauciucul sintetic este produs prin polimerizarea monomerilor de stiren și butadienă pentru a obține cauciucul butadien-stirenic (SBR) și cauciucul polibutadienic (BR). Dezvoltările ulterioare au introdus tipuri de cauciuc având la bază și alți monomeri precum etilena și propilena, folosiți pentru a obține cauciucul EPDM. Alte tipuri de cauciuc sintetic includ: butilic, cunoscut sub denumirea de cauciuc izobutilen-izoprenic, care poate fi modificat cu atomi de halogeni precum clor sau brom pentru a obține cauciucul clorbutilic și brombutilic; și cauciucul nitrilic (butadien-acrilonitrilic). Există și veriunea sintetică a cauciucului natural denumită cauciuc poliizoprenic.
În prezent cauciucul sintetic este produs în toată lumea, cei mai mari producători fiind China, SUA, Japonia, Coreea de Sud și Germania.
Aplicațiile pentru ambele tipuri de cauciuc natural și sintetic cuprind o gamă largă și diversificată, precum: anvelope, reșaparea anvelopelor, adezivi și benzi adezive, pardoseli din cauciuc, furtunuri pentru uz industrial, garnituri, piese de cauciuc cu inserții metalice și componente ale sistemelor anti-vibrații, produse farmaceutice, produse obținute prin imersie precum mănuși din latex, prezervative, catetere și multe altele.